poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-01 | | nerăbdarea de a mă întâlni cu deșertul singură învăluită în recitarea de dimineață în murmurul textului ce curge ca o apă printre dune lăsând în urmă pulsul elastic al sânilor mei ochiul rece al nimicului și pasta de foc feminitatea produce dependență te obișnuiești cu umplutura cărnii care presează pe nisip pe coapse pe abdomenul bombat și talia fluidă ritmul feminității totuna cu dansurile pământului am scris cândva despre plăcerea de a acoperi un trup cu pământ ajutându-l apoi să se nască din scormonirea dunelor revărsate ceea ce vine o dată cu viața este un sac cu disperare și improvizații despre corporare prin sânge omul ce naște din femeie este un mort voluptuos înviind precum deșertul care acoperă tot ce e făcut să moară și să învie apoi dintr-un cearcăn dintr-o pleoapă dezvelind carnasiera strălucitoare a unei femei miraculoase în fiecare femeie sunt o mie de femei care o duc pe brațe o înalță și o aruncă în cer cum o mie de adâncituri care absorb miezul ei în priviri o frământă și fac din ea stele și păsări boabe de strugure lujeri zemoși și liane arcuite statuete aromate de umbre și talismane cochilii pulsatile colivii și șuvițe de miere otrăvitoare ce se preling alene în robia de dimineață și încercuiesc evadarea din noapte cu mătăsuri bogate voaluri și cercuri de cupru în jurul gleznelor inele ce strâng deșertul din ce în ce mai tare și îl umplu cu pofta de libertate pe măsură ce ritmul se întețește cu tobe de frig și de foc în fiecare femeie există o tinichea rămasă din închisoarea deșertului o supraviețuire a revoltei un mers târât pe burtă către vizuina cu pui ce se prind lacomi de sfârcuri în timp ce deșertul o biciuiește cu crepusculul de gheață o lupoaică gestantă care devorează cele o mie de femei pline cu lapte crescând ca un tunet ce explodează în deșert într-un puzzle de nisip așternut deasupra legilor feminității nerăbdarea de a fi înghițită de deșert singură învăluită în recitarea de dimineață implorând poemul să mă arunce la mal ca și cum aș ieși din ocean cărând după mine trupul învins al bătrânei lupoaice pulsul elastic al sânilor mei nemuritori și cele o mie de femei ale laptelui meu ce mă vor duce pe brațe mă vor înalța și mă vor arunca în cer mă vor sparge în fragmente de meteoriți și de stele în litere și în talismane mă vor târî pe burtă până la morile de vânt mă vor măcina și mă vor frământa mă vor amesteca laolaltă cu literele și visele vor modela din pielea mea papirusuri pe care glaciațiunile vor scrie legi și vor închide în sticle legile feminității vor arunca sticlele de pe puntea bărcii în adânc până se vor închide în jurul meu toate cercurile ochiul rece al nimicului și pasta de foc Angela Furtună http://angelafurtuna2008.over-blog.com/
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate