Din spatele cortinei întunecate
Privesc la alții cum sunt fericiți,
Mă bucur pentru ei, lacrimi curate
Ar vrea să cadă din ochii secătuiți

Măcar pentru alții să pot zâmbi
Dacă legea firii, m-a oprit
Din zborul meu printre stele
M-a răpit... dintre visele mele

Nu îmi plâng de milă,
Nu-l întreb pe Dumnezeu
Așa mai cu silă
De ce Doamne eu?

Nu cred că el decide,
Cum noi să trăim
Ci noi singuri ne distrugem
Noi alegem cum murim

Ne ascundem după vorbele
Din Biblie sau din Coran
Sa justificăm că sunt corecte
Deciziile, dar e moral?

Să nu avem tupeul
Să recunoaștem
Că noi decidem
Că noi suntem motivul

Pentru care mereu zâmbind
Îi distrugem pe alții, le dam moarte?
Acum plătesc stând
În spatele cortinei întunecate

Sperând să răscumpăr ceva
Din ce a fost cândva
Sufletul meu plin de viată
Să umplu din nou inima goală

Ca nu cumva cortina
Să îmi umple cu întuneric
Locul gol din suflet
Parcă face parte din ... generic