Arc de lumină
Fulgere-n conștiință
Pleură rupestră-
Trup de ani odihnesc în beznă,
Antichitatea respiră aproape,
In noi- ruină
Ce-am fost- ce suntem – ce vom fii:
Cuburi, trepte de sânge
De care se poticnesc nevinovații.
Din ceruri o umbră-
Golgota plânge,
Vuietul mâinii- ciocane de lemn,
Pe tâmplele aerului ore ce țipă-
Discern plugul, calul, coama de fier,
Albastru e roșu în priviri de oțel
Copil oropsit, ferm, translucid
Pas piramidal- pe țoalele gri
Deșert, roți, amnar,
O palmă- unghii de var,
Tremurătoare mângâiere
A celui pe care îl pierd,
Doar tu ești, doar tu,
Cu trupul în cer,
Cu ochii în mine- rece ungher,
Cu inima-n noi aruncată,
Zbor-genunchi,
Iubire-îndur
Speranță deșartă,
Amintirea întreagă mă face să fiu
Ca un drum, ca o gheată,
Ca o iarbă sub zăpadă.
Arc de lumină,
Pe treptele aerului
Coboară hazardul
Ca un fum adânc și lung,
Plecăciune, oase, nisip,
Sub cerul ca un pled găurit discern
O masă tăcută,o sete ovală,
Pumnalul rănit de otravă,
În mit stau pitite neâmplinirile,
Acum sunt ursit să-mi închei spre infinit rândurile



|