poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2939 .



cum s-au devorat pleoapele
poezie [ ]
this is the end beautifull friend

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andreighe ]

2006-04-26  |     | 




fără un început neapărat nici tânăr nici frumos nici bun la capătul străzii sub o mașina pe coaja unui melc călcat cu ochii țintă la cer m-am oprit și am băut o parte din zale dizolvate în asfalt ca un câine fugit de-acasă/ stăteam pe spate să-i simt răceala podeaua nu reușea nici acum să mă îmbrățișeze, m-am întors cu capul pe perna de smoală de-acolo degete groase mirositoare nu reușeau să iasă/ cu ochii închiși la o terasă bag capul de primăvară în halba de votka un ultim înot vâsliți nu există timp noi ne-am desprins din dorință și fiară/ mi-am întors privirea din trei coarne melcul ca pe niște furci mă privea numai eu și melcul călărind spinarea unui cauciuc în același sărut//

nu ne vom mai ridica de aici frate măcar o umbră de brazi să fi fost pe ei să ne cățărăm să punem mâna streașină la ochi și să ne imaginăm caii repezi zdrobindu-se în galopul câmpiei/ nu ne vom mai ridica amice de-aici cu caii ne vor scoate bine conservați cu mâinile galbene pe trunchi vom căuta în zadar să ne cățărăm și totul numai din vina ta a celui alunecos/ cu două antene melcul mă privea aveam scor egal tovarăși ai acelorași lovituri/ copiii barbari ai acelorași abțineri/ din vina ta alunecos nu mai există timp și pe urmă cerul este atât de frumos//

azi mâncăm copiii la prânz în furcile melcilor îi aducem în cer și poate așa de noi nimeni nu va arăta îndurare decât smoală și fire de iarbă tăindu-ne în timp ce sunt cosite/ respirații murdare de sub asflat lasă un abur dens pe obraz eu nu mai sunt deasupra într-un bloc de carne la ultima lovitură melcul mă privește sec pe spinare să-i urc cu mâna să mă apuc de singurul corn în senzația că totuși suntem supraviețuitori/ dar noi ne-am desprins din dorință și fiară/ îmi pun liniștit cauciucul dezumflat sub cap, de pe el se prelinge dâra unui melc strivit/ peste ochii mei invadați de melci se târăsc și se devorează succesiv ambele pleoape

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!