zori cu desprindere bruscă de melopeea hulei
răscolind realitatea din spatele pleoapelor
atât de absurdă ieșirea din somn

în hublou
marea egee se repliază sub creneluri medievale
își retrage caii de mare din arhipelagul visului
oxid verde mușcă din axilele colosului
zidite în scoci

asediat de albastru
acropolele Lindosului capitulează luminii
departe de alei pietruite și bazarul pestriț deșirat
printre turnuri și minarete erecte
statuile îngroapă în praf umbre de cavaleri
ospitalieri

octombrie mucegăiește în obscuritate de ziduri
grădini interioare
ne închid trecerea pereche în alveole timpului