agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9387 .



dorul de ion druță
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [katy ]

2008-10-18  |     | 



toată durerea se strînge-ntr-o coardă de vioară
și ochii tăi sclipind în frumusețe
e o tăcere de octombrie în sală
și toți privesc un sens al vieții dar
ritmul prea fin mă face un captiv al bucuriei
și omul rar pe nume druță simplu tace sus
schițează-n aer melodia crește
ca sufletul în valuri de apus
vers transparent scriu în creion
luminile se sting atît de lent
și în ecourii mă cuprinde-absent
povara bunătății moșului ion

din nai răsună șoapta istoriei de plai în care
ciobănașii își adunau în seară turmele la stînă
cîntînd plăpînd din dorul său iubirea unică de țară
azi suntem împreună
semiîntuneric nimeni nu clintește între cei mai mulți
iar ochii-ți lăcrimează
nu sunt poet
dar mă atinge
scrisul mai tare decît vremea
aplauze peste o realitate mai sus de timp
"satul cel cu cer albastru" acolo e cuptorul cel mai cald
bisericuța zgribulită-n zare
un alb amețitor sub ceru-nalt
copacii lungi care-i străpung infinitatea pe-acolo se plimba în amintiri
80 de constelații și un murmur prea uman
da scriu pe întuneric dar vocea lui suavă-mi luminează scrisul
un omenaș frumos din nord de țară
și un sătuc atît de drag care mereu va fi un fel de spirit pentru om
în slobozia veche lîngă nistru un tată scump alături și tovarăș bun
fîntîna malul cel sculptat în piatră nucul
perle în care toți ne regăsim
rîs răgușit în numele codrilor
romanțe cîntece mai vechi
"trece un car cu boi pe drum scîrțîind din roți aleul și amurgul sîngerînd bate între poeme în căsuța mea de lut..."
trecutul vechi în sate de demult o viață grea zăpezi pe umeri
bătătorite mîini
în sapă coasă seceră
o floare galbenă
în palmele-negrite de lucru
pe-atunci cînd încă "femeia bocea vaca"
asta e miorița din vorba lui arghezi "eu am ivit cuvinte potrivite din grai străbun crescut pe lîngă vite"
privirea unui vultur
sprîncene arcuite în interior
ca și gîndirea
doar sufletul rămas cumva
spre înafară
înspre oameni
cu mîinile-ncleștate
iubirea strînsă-n pînza cea de hîlț
pînză cît lumea
lecții la gura sobei
și neuitate prea lungi șezători cu glume
cîntece
glasuri melodioase
"de colo-n vale la fîntînă"
cînd toarce fiecare despre ale lui
prea cald printre idealiști că asta suntem
tot fiecare e cu sapa lui
iar seara strîngi vioara ca umărul unei femei
o tristă despărțire-n care dragostea abia se-nfiripă
dansăm în cerc cu ochii înspre lume
se luminează-afara noi ne despărțim
o coardă doar un sunet un la revedere
și nu mai ești aici
dar eu mai sunt
cu glasul tremurînd în lacrimi reci
îi știi și tu i-ai pipăit atunci i-ai șters cu răsuflarea-ți caldă
acuma vîntul mi-i usucă eu încă plîng
scrisoarea mea cuvîntul meu în contrajur
a tale palme mîngîind iubirea lăsată pe furiș în poezie
tu nu mă știi eu te privesc din depărtare
sunt un copil sfios din timpul care a trecut
mi s-a tocit creionul muzica răsună
eu tac nu te ascult
fiindcă nu vorbești
nici tu
deci tacem amîndoi
iară tăcerea-i apă pentru rădăcina din care-mi crește dragostea
ascult vioara-n stînga iar în dreapta contrabasul
iarăși aplauze peste tăcerea lui
"tînăr tanchist cu o balalaică dansa acolo"
despărții de credință
schimbăm biserica pe o "catiușă" sau pe veselie
- mergi simplu omule noi te vedem oricum oricît de nefiresc te-ai ghemui în umeri luminile se schimbă între ele ca poeții -
și apa nistrului îmi dăruiește liniștea de casă
cu pîinea mare albă caldă și gustoasă
plăcinte moi acuma scoase din cuptor buneii nu mai sunt
rămînem noi
mă culc pe al tău umăr eu îți sunt îmi ești da suntem oameni
iar florile în răsărit se și trezesc
mireasma lor și apa
cerurile mai albastre
ne țin aproape
ne țin mai împreună
viața trecută prin războaie sînge și bombe mai moderne
"un escador cu sabia să iasă-n luptă" ce comedie
ce omenaș frumos
dar cîte bocete au fost pînă la doine
cîți oameni scumpi ne-au părăsit așa de dragul unui pur și simplu
o clipă de sinceritate doar
"cu traista-n șold călătorind prin siberia... și fumega berlinul"
pe fonul de albastru știrb privesc minunile din plaiul meu
mă minunez
aici chiar m-am născut
vreau să rămîn
și să păstrez ce am mai scump
doar în cuvinte și sunete prelungi
mișcările ființei emoția zvîcnește-n ritm de dans
și ochii larg deschiși
tălpile goale de copil în palme
soarele ascuns se va ivi oricum
mîinile una peste alta
un 7 februarie demult trecut
vocea-i răsunătoare
ulciorul lutul lui între palme muncitoare
e pagina întoarsă
alte generații
adevărată nuntă de melodii
în plină toamnă ruginie
pentru druță

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!