Dacă umila mea ştiinţă,
ar fi putut opri să treacă,
inima-n nefiinţă
Şi trupul greu în groapă.

Dacă din trupul meu sfios
aş fi putut să rup,
să-ţi dau tot ce e de folos
Şi-l locul tău s-apun.

Dacă din cerul meu cel plin de clipe
aş fi putut culege una,
aceea era pentru tine,
în veci şi-ntotdeauna.

Dacă cu mintea mea săracă,
aş fi făcut mai mult,
n-aş fi lăsat timpul să treacă,
iar tu n-ai fi plecat de mult...