Această lume multimilenară,
Prolifică și plină de idei,
A apărut în era cuaternară
Din gena unei singure femei.

O Evă sănătoasă, ca văpaia
Savanelor când negrii le dau foc
Și nu o amărâtă, una d-aia
Înghesuită colea, într-un bloc.

Prolifică făcea copii o droaie,
Vestiții vânători de elefanți
Nu mototolii gălbejiți, de paie,
Speriați de umbra lor și sicofanți!

Iar specia, complet degenerată,
Nu știe ca să crească o găină,
Sau o preferă doar de e clonată
Din carne vegetală-n atropină.

Apoi bărbatul Evei noastre stranii
Avea putere munții să-i sculpteze,
De-aceea l-a ales, nu pentru banii
Incompatibili marilor geneze.

Cum azi lipsesc străvechile organe,
Moderna Evă vede ca soluție
Regenerarea speciei umane
Pornind din zona pusă în discuție.

Acolo este taina creatoare
Esența creativă de frumos
Localizarea ei între picioare
A fost momentul cel mai sănătos.

Ba unii mai recent au constatat
Că omul e cu porcul compatibil,
Eu nu știu ce era de demonstrat
Când totu-i foarte clar, ba chiar vizibil!

Că am evoluat, c-a fost selecție,
Geneza o resping, la fel creația:
N-am înțeles nicicum ultima lecție:
NOI AM DEGENERAT! Asta-i situația!

Mihai Bădulescu