unele străzi
au
semn de singurătate
ca umărul tatii
în plin oraș

un ochi o mână un picior


întinse peste pământuri de alte culori decât surorile lor potecile
talpa doare în traversarea
lumii lor de sticlă


înainte de culcare
între parantezele vocii
tata si cu mine
scoatem cioburile întâlnirilor de pe
străzile fardate în libertate

brațe de cioburi
semne îmbrăcate ascuțit pentru
anotimpuri bolnave