agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2223 .



Poveste cu Pafnutie, Domnica și o zarază
poezie [ ]
fragment din "Cântecul samovarelor"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elian ]

2009-01-22  |     | 



până la urmă fiecare cu moartea lui că viața ne-o trăim vrem nu vrem la comun mai bine zis la cazan
spuse Pafnutie urmărind atent lumina care se filtra prin geamurile murdare ale bodegii
era într-un mic oraș de provincie mai era și o seară anostă cu mult fum de țigară
și o ploaie care tot încerca să desprindă vreun rost din povestea aceea

tu vorbești ca un înțelept mă Pafnutie ia zi și despre femei câte ceva
ce să spun mă ce să spun astea pe mine mereu m-au făcut să tac
și să-mi iau la tăiat copacii de pe moșie niște animale repede îmblânzite
vai de pletele și sânii celor care le-au alăptat da mă știu și mama-i femeie
cu atâta m-am ales dacă tot m-a născut ne-ntrebat
și Pafnutie prinse a vorbi în rime urlătoare
alergau ca șerpii de casă printre pământuri privirile sale sfredelitoare
lumina i se așeză pe umeri și începu să-l asculte cuminte și tremurătoare

io încă n-am văzut pe lumea aceasta femeie pe care să n-o poți pune în lanț
laud-o mult și mincinos spune-i cu voce de tembel prefăcut că-i frumoasă
deșteaptă rotundă și vie spune-i că-i cumperi 3 orașe 4 dulapuri și-o pălărie
să vezi atunci scorpiile cum se preschimbă în îngeri din draci
mă Pafnutie nu-i chiar așa chirăi cu voce amețită Domnica
bătrâna cea slută la față și trup care servea pe la mese alcooluri stătute și cafele din zațuri fierte-răsfierte
mă Pafnutie nu fi mă Pafnutie bou femeile îs ca luna de pe cerul de-acasa omului
azi mâine ți-a spune și ție vreuna că ești frumos deștept rotund și prea viu
că ți-a cumpăra cizme cu carâmbii înalți și-o pălărie
ei Pafnutie să te văd eu atunci ce-ai să faci

ploaia începu să răpăie mai abitir cu degete de ceață pe geam
și exact în momentul acela intră pe ușa bodegii din acel mic oraș de provincie
o zarază codată parfumată aburindă și languroasă gura ei de blestem pasul ei de infern
Pafnutie începu să strălucească precum beculețele din tavan
Domnica tăcu duse mâna la gură sughiță scurt și deplin

mă io iubesc femeia prefer să mor la comun decât să trăiesc fără ea spuse Pafnutie convins deodată
dă-le încolo îs toate niște scorpii le cumperi cu-n vin le vinzi pentru o pălărie de-o seară
oftă Domnica scriind de zor și color la nota de plată

zaraza plăti și trecu mai departe lumina serii plecă odată cu ea


ascultă acest text în lectura autoarei

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!