agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2449 .



Aceea nu eram eu
poezie [ ]
lui Sorin Teodoriu și Camelia Petre, Teei, de asemenea și Adelei Nistor

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adina Ungur ]

2006-05-16  |     | 







În sala cu pereții albi se adunară norod din orașul-cetate și semeni aleși din țară.
Veniseră și gazetari de prin câmpie, cu iarna-n cap și cu rumoare-n pălărie.
Ora era trecută peste jumătate și mie-mi scăpărau în ochi săgeți nearuncate.

dar aceea, trebuie să mă credeți, nu eram eu
nu știu în ce fel îmi furase chipul
arătându-se în locul meu
năpraznic și-un crestos de-a dreptul
zmeu

Printre prezenți se întreba cu nerăbdare, când va să-nceapă așteptata cuvântare.
Foielile îl iritau pe fiorosul zmeu, adică cel care furase chipul meu.
Doar cei veniți din locurile-ndepărtate, priveau mai liniștiți și dați pe spate.

hei, aceea nu eram eu, vă spun
ci tâlharul de zmeu
aveam o creastă verde
trebuie să vă amintiți
și câteva cuvinte reținute
printre dinți
și-apoi mi s-au tot pregătit între sprâncene
câteva buzdugane de-aruncat
crâncene

râul de vorbe mi se-nvolbură pe dată
secând și devenind
un râu de piatră
și-n gură, ah, în gură
mi se tot răsucea o-jurătură

Și-n sala cu pereții albi, adăpostiți de vânt, oaspeții mei mă așteptau să iau cuvânt.
Dar rămăsesem într-o vale exilată, piedută și păzită de toți zmeii-n ceată.

așa că în pielea mea nu fusesem
trebuie să mă credeți, eu
ci-un înfuriat și-un techergheu
de zmeu

Am alergat
printre poieni s-ajung cu greu
spre sala albă să mă-ntorc la chipul meu.

Târziu,
când am sosit aici, gonind, jocheu
prin jur, erau doar creste verzi de zmeu
și singură în trupu-mi abătut
doar eu!













(întru ocazia lui 28 decembrie, 2005)


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!