pînă la urmă ce mă-sa suntem adulți
avem deprinderi cu greutate chiar grave
dacă nu mă înșel
pînă la urmă vine o liniște
aproape cimitirică
umblăm așa pe vîrfuri
să nu trezim copchilu’
pe urmă strigăm „copchileee
făzz lecțiile nu te prosti lela-n tramvai
că îți abrutizez delicatesele...”

pînă la urmă umblăm în deprinderi
în sobra noastră de surîzătoare dezamăgire
dar există consolări se dau și premii
ne giugiulește la sexyment o naibă angelică
da’ cum să mai reții de unde ai plecat
te lasă neuronii cu ochii în soare
sau siderați în foste sticle pline
în melanholii de siliciu

la urma urmelor avem și soluții
ne spală de zor niște ape murdare
ne iasă experiența pe urechi cine știe
ne dau și adeverință cu acte în regulă
ne pun la punct în rîndu’ lumii

în trăsnita ei de nenorocită
de ipocrizie