La ce folos să cânt degeaba,
Când totu-i surd în jurul meu,
Mă joc ca un copil babaoarba,
Să-ndrept ce-i strâmb e tare greu.

La ce să dau prăsilă zilei, vieții,
Când ea m-a înșelat cel din-tâi
Și vrând s-ascult părerea dimineții,
Eu uit să-ți spun ușor rămâi.

La ce mă minunez prostește,
Când văd fața de copil cerșind
Și n-am să-i dau slobod a crește,
Povața visului frumos ursind.

La ce din apa cea vrăjită beau,
La ce speranțe chioare eu să dau.