de-atâția ani mă ascund în jurnalul tău,
paginile mă storc de praf și glanda pineală
îmi citește așa dintr-un pian vag
cum se nasc lanțurile și guguștiucii,
prin ce larve și prin ce pungi de vânt...

era iarnă, cifrele își împrumutau pielea și oasele,
curcubeul era dator la stat și taxele îl ruinau,
zăbrelele îi cheamau pe toți,
fără știri, fără calități și defecte,
exact cum te-arunci într-o suliță ca-ntr-un nucleu:

nimeni nu scotea un scut,
și toți se luptau în zgomote,
în ceară și-n sicrie-

da sicrie, pentru că în vene îmi cioplesc coșciugul,
în sânge,
în ciumă, fierbinte ca mijlocul cenușei...

5 iunie, an bisect: stând la masă cu corbii
asist la propriul asasinat,
mă văd cum îmi creez complotul,
de mâine nu voi mai fi.

ce prost sunt... m-au spânzurat!
m-au așteptat ca niște lepre în stradă,
pe la toate editurile.
noaptea asta mi-o pierd în codru,
îmi fac farmece,
mă înfrățesc cu demonii.

lupii și-au scos colții prin turlele catolicilor:
e gata.
e singur,
sunt eu vorbind despre mine:
e mâine! mâine mor cu vioara in degete,
cu otrava în măduvi...
e-albastru

5 iunie, an bisect - la masă cu corbii.