mă voi trage prin plămâni
ca o ață de cusut prin plămânii acului,
și voi țese pături pentru fiecare concept.
îmi împart toracele cu trunchiul său de gresie,
așa cum își împarte o fracție
anotimpurile cu marginea tâmplei.
mă întrebam de mine
și nu puteam sa-mi răspund
eram fag și ulm.
de câte ori mă voi lepăda de solzi
am să pierd noțiuni
am să mă vindec de leucemie
cum se vindecă mâinile de unghii.
voi fi perdeaua din fereastra nevieții și nelimbii-
încet,
încet,
așa cum se trag plămânii cu tot cu inimă,
cu tot cu picioare și pânze,
cu pat, cu seringi,
cu tot cu ea lipită de buze,
lipită de haine,
de seară.
fă-mă amar și leagă-mi tendoanele
de pelin și de cerul gurii,
prinde-mă în menghini și-n solzi de cegă,
cheamă-mă lângă tine acolo,
unde îți împarți trupul cu viermii, cu moartea sufletească,
fă-mă un plămân ca să respire
pentru fiecare mort,
fă-mă unghie să dezgrop palmele
să-ncetez să tac.
mă simt așa ca și cum
de mâine învăț adunarea.
de mâine...