peste pădurea ațipită
zboară luna,
un cărăbuș de argint

departe de ochi străini
dealul se scaldă-ntr-o mare de ierburi-
piatra pe care ne-am așezat
e singura plută stabilă

tăcere
doar copacii mai sforăie
întinzându-și ciolanele alene

*

mușcăm din liniștea nopții
cum viespii
din cireșele negre