agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1708 .



Intoarcerea Cavalerului Acasa
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [barac ]

2006-05-29  |     | 






“lost in translation * everyone wants to be found * with a single word”


Incepand de atunci, cu un singur cuvant, am intors casa pe dos. Nu am vrut. Asa a fost sa fie. De la poarta inalta, prin padurea de pieptene, dupa iazul cu meduza si lebada, la capatul drumului, ma astepta ea cu inauntrul aratat arderii, topirii. Caramida macinata de caprifoi era ascunsa in spatele tapetului de brocart pe care spanzurau tablourile grele, portrete de familie cu fireturi si coifuri si coroane. Inaintam pe langa iaz. Nu ridicam privirea. Pietrisul nu mai scartaia sub cizmele de metal cu varfuri lungi, intoarse, legate de glezna. Sabia insangerata de nici un macel, de nici un strigat de lupta sau de durere, isi tara in tacere propriul drum, in stanga intoarcerii--urma fara frimituri, adanc vad al ploilor moi, spartura caligrafiata a lumii, margine a lumilor. Ma bateam cu pumnul in piept sa-mi aud rasuflarea prin armura ruginita. Nu-mi mai rasunau zale in torent, intre inima si tabla. Urcam pe langa iaz, inaintam catre ea incercand sa-mi amintesc macar o vorba. Pietrisul macina drumul, caprifoiul caramida, portretele tapetul il scorojeau, ca dupa incendii mocnite. Ea ma astepta cu afara inauntru si cu inauntrul afara. Si-a intors pielea in cinstea intoarcerii tale, cavalere! imi soptea meduza infometata sorbindu-si cuvintele cu tot cu marginile otravite. O sa ti se scurga tot sangele in cap, eroule! imi canta in gand lebada neagra fara sa ma priveasca. Nu asa se merge. Nu se tace asa! Nu merge asa…! Arunca banutul in fantana de la castel! Si aminteste-ti…! In buzunar iti suna. Auzi...? Drum de sabie grea tarata—crevasa a cerului. Halci mute insangerate, inimi insangerate in tacere, priviri insangerate, in liniste plouau pe coiful meu insangerat. Caligrafie a unei victorii fara cuvinte. Ma trambitau. Nici o fantana nu se adancea pentru singurul meu banut zornaitor. Ma trambitau doar pentru ca vedeam. Turnul inalt de flacara crestea in oglinda iazului. Fiecare vrea sa fie gasit. Un singur cuvant e suficient. Ea dorea sa reinvete o limba uitata pe care tocmai o invatase. Si o uitase. Eu adunam si vindeam plamani la targul de langa castel. In el, casa intoarsa pe dos. Se ridica spanzuratoare, se ridica tortura catre fundul iazului. Mi se platea in bancnote neinventate inca. Tocmai era spintecat singurul nevinovat de vorba. M-am oprit. Si pietrisul drumului s-a oprit sub pasul meu. Si l-am privit pierdut in traducerea singurului cuvant care putea sa-l salveze. Care ma putea intoarce...




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!