poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 7265 .



Hainele de lucru
poezie [ ]
(Din volumul Galoșul de Mihai Zoșcenko, Editura Tineretului, 1967)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mihail_Zoºcenko ]

2006-06-05  |     |  Înscris în bibliotecă de Corneliu Traian Atanasiu



Uite c-am văzut-o și pe-asta, măi fraților! Auzi dumneata, nu mai poate muncitorul să intre într-un restaurant; nu-l lasă ăia. Se uită chiorîș la haine. Cică-s prea murdare și nu cadrează...

Ca să vezi ce-a pățit pe chestia asta Vasili Stepanîci Konopatov. El în persoană. L-au scos afară pe brînci, măi fraților, din resturant. Uite unde-am ajuns!

Păi să vezi. Vasili Stepanîci, cum a intrat pe ușă, cum a simțit că ceva nu era-n regulă; prea se uita urît portarul la costumașul lui. Costumașul, deh, prăpădit rău; ce vrei, haine de lucru, un fel de salopetă. Dar nu asta importă. Ceea ce l-a supărat din cale-afară pe Vasili Stepanîci a fost felul cum l-au tratat. Să-i dea lacrimile nu alta.

Îi zic portarului:

- Ce te chiorăști așa la mine? Nu ți-o fi plăcînd costumașul? Te-oi fi obișnuit cu plastroanele?

Portatul îl apucă de-un cot și nu-l lasă să intre. Vasili Stepanîci se smucește și unde țipă odată:

- A-a! Nu lăsați pe un muncitor să intre în restaurant? Nu vă place costumul?

Vezi bine s-a strîns lumea. Se uită la el. Vasili Stepanîci face gălăgie:

- Da – zice – e adevărat, cetățeni, n-am plastron la cămașă și nu mi se bălăngănesc cravatele la gît... Și, poate nu m-am mai spălat pe gît de trei luni – zice. Dar poate că eu – zice – muncesc și n-am vreme să tot schimb încolo și-ncoace costumașele.

În vremea asta au tăbărît și ospătarii zor-nevoie să-l scoată afară pe Vasili Stepanîci. Javra aia de portar îi mai dă și cîte-un genunchi în fund, ca să nu zăbovească prea mult în ușă.

Vasili Stepanîci Konopatov făcea spune la gură. L-au podidit lacrimile, zău!

- Tovarăși – zice – fraților! Păi treabă-i asta în construcția muncitoresc-țărănească? Adică, dacă omul n-are plastron, nici nu mai capătă de mîncare?...

Ce mai, tărăboi mare! Vezi bine, era încălcată ideologia. Ãi din jur au început să-i îmbrîncească pe ospătari. Unul a pus mîna pe-o sticlă, altul pe-un scaun.

Patronul țipă ca din gură de șarpe. I-e teamă, firește, să nu i se-nchidă localul pentru scandal.

În vremea asta cineva din orchestră a dat fuga după miliție. Apare și milliția și mi-l ia pe Vasili Stepanîci Konopatov și mi-l urcă într-o birjă.

Vasili Stepanîci nu se lasă nici aici.

- Fraților – țipă – ce-i asta? Păi dacă și miliția dă mîna cu patronul și azvîrle-n stradă un om pe motiv de haine, mai bine – zice – mă duc la burjuii din America decît să-ndur una ca asta!

Așa că mi l-au dus pe Vasea Konopatov la miliție și l-au băgat la zdup.

Toată noaptea bietul de el n-a închis un ochi. Abia dacă a ațipit și el un cesuleț spre ziuă. Dimineața, ăia îl trezesc și-l duc la șef.

Șeful zice:

- Poți să pleci, tovarășe.

- După ce m-au insultat, acum pot să plec... Nu le-a plăcut costumașul, hai? Și dacă iau eu o birjă și mă duc la Sovnarkom să mă plîng?

Șeful miliției zice:

- Nu mai umbla degeaba, tovarășe. La noi așa e regula – zice – persoanele-n stare de ebrietate nu sînt admise în restaurante. Și dumneata ai mai și vărsat pe scară.

- Cum așa? întreabă Konopatov. Care va să zică, nu din cauza costumului m-au dat afară?

Și atunci parcă i s-a lumint mintea.

- A – zice Vasili Stepanîci – eu credeam că din cauza costumașului. Dar dacă – zice – din cauză că eram beat, atunci înțeleg. Sînt de acord. Nu discut.

Și Vasea Konopatov i-a strîns mîna șefului, și-a cerut scuze pentru deranj și a plecat.

(Din volumul Galoșul de Mihai Zoșcenko, Editura Tineretului, 1967)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!