tăcerea așezase între noi un pahar gol
văzusem din toate cîte ceva
dar nu era deajuns
atunci am adăugat cuvintelor goliciunea
ai plîns femeie și te-a auzit luna
- urechea cu care asculți
cum bate inima pămîntului noaptea,
mi-ai spus
nu-ți fie teamă tot ce e al tău
se va întoarce cîndva…
apa nu păstrează pentru sine imaginea,
ți-o dă înapoi înzecită.
priveam amîndoi un perete alb
ne înfometam imaginația
degetele tale alergau pe pielea mea
după moarte
ne căutam printre cuvinte îți amintești
fugea noaptea cu degetul tăiat
ne picurau stropi în gură
-e dulce întunericul, ai spus tu
din cer cădeau alte imagini
peste goliciunea noastră
în spatele lunii
deodată sufletele n-i s-au ridicat
deasupra celor o mie de lucruri