copilul de fier a ruginit până la carne

de când s-a răsturnat căruța cu ingineri
grigore cu creierul său transpirat
se târăște pe câmpii industriale

nu mai respiră că nu mai crede în aer
nu mai gândește că nu mai crede în van
nu mai există că nu mai crede în propria carne

de când s-a răsturnat căruța cu cadavre
grigore birjarul nostru
erau toate cadavrele lui de când murise

de când s-a dezintegrat căruța cu suflete
grigore neînsemnatul nostru
uitatul nostru

om

își pune oasele la uscat
le forjează în roți
și oase osii

grigore se răstoarnă căruța cu un copil