mușcătură agresivă din
neuronul aproapelui cu dreptul celui al cărui neuron este cu o
dendrită mai mare



așteptându-ți rândul la cină
stau înaintea chipului meu
sau ce-a mai rămas din el
și strig nu mai suntem în ierihon doamne!

ea
ca o grațioasă felină aflată
în repaus trecea
cu dexteritate printre întâmplări
își mișca șoldurile fluent
își creștea nepăsarea o
pisică birmaneză
cu blana turcoise
lasa smocuri de păr peste tot știa
cu batiste bine apretate fluturate
la geam
să se joace molatic




ea
îl certa chicotind îl ridica îl potrivea
în oglindă
în conturul lui de bărbat

marea pe prunduri uniforme
le sapase chipurile`n sare

ea
își adâncea sânii în
scobitura inimii lui
săruta în fugă cicatricea
de sub bărbie pleca unduindu-se
ispitită de briză.

cineva trăgea incă o data
pe roți noduroase brațele
spinările goale

ea
își înfășura pe umeri
zilele lui surâzând




ca pe-o eșarfă de mătase transparentă
le mototolea cu nonșalanță
le înțepa cu vârful pantofului ei mic
din piele de șarpe
le împingea grăbită sub pat

anii trec singuri păsările singure

ea
își împăturește elitrele clandestine
strigându-l pe nume
își întinde brațele moi
către zborurile lui
îl încolăcește cu pletele-i negre
se așează apoi peste aripile lui
o mare libelulă obosită