nu mai e. copiii ăștia lângă mine, vii care nu au început încă să trăiască.
li se preling pe umăr șuvițe uscate, păr de toamnă, copt și fraged, mort.
li se scurg direct în suflet bucăți, reziduuri, asta a fost...
pe bulevard călcam în picioare frunze. toamnă. coaptă și fragedă, moartă.
frunze atinse de brumă, frunze atinse mi se alintau sub tălpi tocite, dureroase.
nu mai e.
copiii ăștia lângă mine, atinși de brumă, mi se scurg direct în suflet, își desfac coapsele noaptea în vis și nu știu ce să facă.
nici nu știu ce au descoperit.
asta ce a fost?
li se preling pe umăr clipe de toamnă, coapte și fragede, clipe pe moarte.
se scurg în fum.

nu mai e. bărbații ăștia lângă mine, juram că au murit. încă nu mor.
mi se preling printre nasturi, degete de toamnă, coapte și fragede, moarte.
mi se scurg direct în suflet bucăți reziduuri, asta era...
pe alei îmi cădeau pe păr frunze. toamnă. coaptă și fragedă, moartă.
frunze atinse de brumă, frunze atinse mi se alintau de creștet. încă nu știu.
bărbații ăștia lângă mine, atinși de brumă, mi se scurg direct în suflet, îmi desfac coapsele noaptea și nu știu ce să facă.
nici nu știu ce au descoperit.
asta ce era?
li se preling pe umăr buze de toamnă, coapte și fragede, buze pe moarte.
se scurg în fum.