cât de adânc o flacără străpunge
un miez de pâine tandru rumenită
deșteaptă mlada îndelung dospită
și-n coaja tainei jilave ajunge
se-ntinde focul limba-i ostenită
sărută iarba râpelor și-mpunge
ademenite fulgerări prelunge
un zbor solemn de aripă rănită
după atâta darnică risipă
privesc tăcut spre jarul din răstimp
și vuiet surd în vene arse țipă
oblăduind lumina din Olimp
ascult dogorea fără trup și clipă
înflăcărând un nestatornic timp


24 martie 2005