poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2207 .



Þânțarul cu pene
poezie [ ]
(fabulă) 30.07.2006

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ialin ]

2007-01-23  |     | 



Să vă spun o povestire... De la începutul lumii
Domnul a creeat ființe prinse-n tainele minunii
Și-a creat atunci Divinul acceptorii și donorii
Și din rândurile prime s-au desprins înțepătorii.


Pe meleaguri de poveste din tărâmul Afonia
Unde locuiesc doar genii și e moartă modestia
A venit din depărtare mai demult, pe-aici un nene
Și s-a proclamat pe sine "Marele țânțar cu pene"
Și-a trecut așa o vreme ca un basm cu file multe
Până începuse lumea bâzâitul să-i asculte
Și-acum toți îl știu pe nume, și-i ascultă cugetarea
Căci doar unu-i Hihi Rablo, care clatină suflarea.

Și bătea agale câmpii, de mira toți nerimarii
Cum el bâzâie în lume mai ceva decât bondarii
Și-ntr-o zi, așa aleasă la orbire-n calendare
S-a numit peste popoare "Rablo- Il super tzântzare".

S-a trezit el într-o vreme din al laudelor giulgi
Ca să scoata la iveală al său văr-țânțar cu fulgi
Să arate lumii vaste cât de nestemat i-e neamul
Și găsești printre rudenii numai genii cu borcanul.
Însă marea lui surpriză... acceptorii se răscoală
Și-i întemnițează gândul fără umbră de sfială
Declanșând cu violență geniul de donor pe foaie
"-Acceptor făr' de rușine, ai "făcut-o iar de oaie"!
Și din temnițele voastre scoate-ți geniul la iveală
Neamul meu de peste râuri să nu-l puneți la-ndoiala"!

Și s-au asternut în juru-i doar tăceri, și printre gene
A strigat:" Tu acceptoare, să-mi răspunzi nu-ți fie lene!"
Bâzâiau țânțari în juru-i, cei mai mici visând năuci
Că de nu le-o crește pene să le crească măcar fulgi ,
Dar în urma lor... din toate, câte-aici s-au cugetat
A rămas acea "sclipire" ca un gând întemnițat.


Între noi se văd adesea "providențele divine"
Dacă zic "Ion e geniu" trebui' sa mă "crezi" pe mine
Dacă zic o inepție care nu se poate drege
Cu imagine de vultur inepția îmi e lege
Și-apoi domnilor afonici vă transmit într-un cuvânt
Dacă eu m-aș crede geniu nu ar însemna că sunt...
Contra legilor naturii, și a dogmelor eterne
Nu e cale-ntotdeauna ca din fulgi să iasă pene.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!