...ca și cum nuanțele
ar fi un pahar băut până la capătul lumii
iar viața ar deveni zgomotul
din care (mai) înțelegem o clipă respirabilă
în sentimente(le) răstignite-n lemne

hai, iubito, mișcă-ți geometria mișcare
să văd ce poți face printre cioburi
printre oameni și printre sticle ne diluăm
(ne) luăm formele la împerecheat dezmembrându-ne
mai tineri
înalți
până-n (ne)ființa de oriunde ai fi dincolo

să dansăm pe mese
să ne salvăm
să murim tinerețe

iubito

lasă-ți culoarea rujului
să-mi coloreze jumătatea de sânge
netrezit!