Mi-am împroșcat materia gândirii
în oamenii- marionete
cu care se joacă
când duios, când serios
mâna divină a destinului
mi-am trimis brațul infinit
al minții
la intersecția dintre mărginit și nemărginit
cu unghiile căngi
secționând abstractul
sfâșâind absurdul
jupuind ilogicul
am însuflețit lucrurile moarte
cu miracolul unui taumaturg imaterial
și am modelat materia inertă
până când au devenit zombi
devastând cântecul esoteric
al rutinei și liniștii
cu disonanțe ale discordiei
am circumscris un zombi
în cercul hașurat cu inepții
i-am făcut incizii
și din carnea lui pestilențială
s-a scurs moartea pocăită
implorând iertarea
ideilor sale de nefiind
la altarul vieții.