Cât de mult te-am așteptat,
Copile.
Luna coborâse până la fruntea mea,
Până la umeri,
Până la brâu.
A mers lipită de mine un timp
Și eu i-am spus ce dor
Îmi e de tine.

Te-am zărit o clipă
Printre îngeri
Și te-am iubit.

Îmi puneai stele în palme
Ca pe nuci.

Luna era în descreștere.
A devenit din ce în ce
mai mică
până când s-a mutat sus pe cer.

Acum o privim
Amândoi.