într-o sută de ani
am să găsesc casa
cu drumurile nebătute întoarse-n urme
bătute-n pereți
în ferestre anotimpurile or să aibă alt chip
altul decât frunzele căzute în spatele meu

uneori trecerea unui fluture
e o muzică care nu știu s-o ascult
și atât

lasă-mă
e prea târziu
să mai văd oglinzile
cu adevărul lor
într-o sută...