există o formă de a tăia banalitatea pe burtă
reiau testele de mișcare pe care stă lipită eticheta “iona!”
privesc decorul într-o continuă distorsiune
mai viu
și părul crește abia aștept să-l țes să
transform singurătatea într-un cocon care să accepte
că spațiul se poate transforma
până și mie îmi tai burta ca unui pește-text care trăiește în apă
tonică privit de sfinți-asistenți supervizând autopsiile

fac mai multe secțiuni
dacă scot prea multe icre din mine intru la contrabandă
sau dacă e acolo prea multă afecțiune
(abia atunci îmi aduc aminte) iubito
scoate o țigară din pachet și pune-o în tăietură
cât mai multe țigări scoate și astupă inciziile cu filtre
să afum ce mai e în mine rezistent la acest anestezic puternic
al optimismului

păpuși rusești sau cadouri japoneze
în mine mai e unul care face altceva sau același lucru
o iubită nepăsătoare îi împinge țigările prin tăieturi luminoase
cu scrumul înainte
de aici și arsurile pe care le simt sau privirile dureroase

lecturile stivă pe lângă pereți și mostrele amintirilor
pe casete vhs
habitatul intrat sub asfințit ca un sfârșit de film
părul acoperă încet hublourile ochilor apoi banalitatea prin
parbrizul căreia privesc se mișcă brusc deranjând toată
locuința babilonică

iubito iar ai de strâns prin noi