cântam pe brânci pe coate cântam în general și în mediul acvatic
în memoria mea se ridicau peste tot monumente ale necunoscuților
mă ordonam după clasificări din afara mea instrumentul perfect
era perfectul compus abordam concomitent culorile prin sunete
pentru o mai mare siguranță a ecoului existau canale

mâncam și beam la groapa de fumat

nu știam cine urmează în locul meu
dar trebuia să pregătesc terenul și mai și

primisem dispoziția să fiu virgin și nu aveam voie
să merg mai departe din punctul de vedere

pentru geamătul de dragoste al femeii
desfrunzeam cu o singură privire
eram taxat ca poet însă circulam cu viteză redusă
mă obișnuisem cu obișnuința altora
pe urmă în dreptul meu nu se auzea nimic
pentru că începea râsul și toți care urmau după mine
erau strigați în hohote

și astăzi îmi țin singur călimara când scriu poezii
de unde și mulțimea nopților albe colorate cu interdicții

ascult cum cântecul se deplasează spre marele fluviu
bucăți din mine rupându-se le urmăresc rostogolirea
care de fapt nu se petrece însă oricând e posibilă

nu e mai mare încercare decât a celui care cântă
despre vorbire fără cuvinte