E iarnå...si-n sufletul meu
Se zbate o mare de alge,
Se clatina mii de catarge,
Se vede cum moare un zeu.

Faleze - demult parasite -
Isi plang sfarâmatele margini,
Un dor, ne-mplinitele sarcini
Si râul cu ape oprite.

Renunta la dragoste omul,
Renunta, chiar fara de voie,
Cand marea de alge-i un Noe
Si marea de alge mi-i domul.

Mai vad câte-o stea cåzåtoare,
Mai simt omeneasca plåcere,
Mai vreau så alin în durere
O gâzå cålcatå-n picioare.

Din håul ce trece prin mine
Mai rup dinadins câte-o parte
Så-ti scriu un memoriu, o carte,
Când ziua-mi începe cu tine.

Iar seara, când soarele-apune
Si inima-mi cere socoatå
Aduc paladinii så-mi scoatå
Metode si tehnici din minte.

Le las... aruncate in tinå,
Eu plec reumatic spre locul
De unde te-aduse norocul.
Pasesc dureros pe luminå.

...le las aruncate orbeste,
Eu plec - biet nebun fara minte
Ce-ti spuse prea multe cuvinte...
La Soare ma duc sa ma certe.

Te las sclavå lumii decente,
Eu plec - ma prefac in lumina,
Lumina la tine-o sa vina
Si-un zeu va veni sa te ierte.

Må laså sclav lumii inerte,
Tu du-te, prefa-te-n lumina,
Lumina din tine-o sa-mi vina
Si-un zeu va veni sa ne ierte.

E iarna... si-n sufletul meu
Se zbate o mare de alge,
Se clatina mii de catarge,
Se vede cum moare-acel zeu...


una mie noua sute nouazeci si noua