Haide, fa cativa pasi cu mine si incearca sa ma ingani la fiecare miscare.
O sa vezi ca nu port obiecte pe sub piele
si ca trupul nu mi-e gol pe dinauntru.
Nimeni nu va observa capetele noastre imbinate,
sau placerea comuna pentru peisajele marine.
Imi atarn clopotei de urechi
si-mi tulbur sentimentele cu vederi din lumi indepartate.
Vedenii insotite de urletul fiarei, zdrobite,
conturate pe marginea degetelor tale lungi,
ca plutele ce urca raurile de sange.
Nu incerca sa-mi raspunzi, intrebarile mele sunt de ajuns.
Haide, fa cateva piruete sub retina mea fara sa clipesti stereotip.
O sa vezi ca nu ma adun de mai multe ori pe zi
si ca trupul se risipeste la fiecare atingere.
Uneori, ma innod ca sa nu uit de unde am pornit.
Imi atarn pere uscate de urechi,
sa-mi pornesc urmasii in calatorie,
larve furnicatoare viermuind cu aripile frante,
serpuind prin grohotisurile venelor uscate,
in cautarea fiarei care sta sa moara.
Apasa-ti capul mai tare, pana creierele noastre vor dezvolta
aptitudini respingatoare.
Haide, fa cativa pasi cu mine si incearca sa-mi explici
cum se transforma jumatatile de ganduri
in inchipuiri ce mistuie fiecare miscare.