Draga mea se iubește cu altul,
cu unul ce voi fi fost.
Îmi crește în fiecare zi
câte un fulg
când pe mână,
când pe sprânceană,
pe unde le vine.
Unii se transformă în pene de piatră gălbuie
iar alții se schimbă la începutul anotimpurilor
în flori, în țurțuri sau în alți fulgi,
după cum le tună mintea.
Cu timpul
arăt mai mult a grifon înfrunzit sau răcit.
Iubita nu mă mai cunoaște,
uneori ziua mă plivește,
noaptea mă iartă.
Se pot număra cu legătura
sau cu oglinda din zâmbetul frumoasei mele,
veșnic tinere,
ce înțelege din ce în ce mai puțin
limba asta boscorodită,
a păsărilor stranii și bătrâne.
Dintre degetele căngi leonine,
cioturile vulturii de piatră
și altele toate alea,
numai inima mi-a rămas o bucată
de om
și-mi bate cu pumnii în piept,
pe dinăuntru,
strigând-o pe iubita mea ce iubește pe altul,
unul ce voi fi fost

Pan
30.01.2003