Eu crez în misia mea
pe pământul de după potop.
Sincer ? Nu am arcă dar,
am pile peste tot :
la ceas, la mobil,
la administrația financiară,
la biroul de mișcare,
iar uneori – negreșit –
sunt rudă cu acarul Păun
care iese ultimul de sub tampoane
și este primul dat afară...
în pumni...cu lichidarea,
la aer curat și liber.
Liber de orișice griji.
Cătrănit și pe-afară
și pe dinauntru...mai ales
între toți aleșii posibili,
seară de seară,
înting mămăliga cea galbenă
în iahnia de fasole bob
( Bob ! Mă auzi ?! Bob ! Over ! )
îl culeg cu nonșalanță
și mai ales cu ușurință,
îl sădesc și – firește –
visez toată noaptea
( pe muchia patului, aș putea spune ! )
cum se înalță lujerul fermecat
spre o lume mai bună
cu căpcăunii și comorile lor cu tot !
..........................................................
- Mama lui de ac !
Iar s-a ‘nțepenit !