sa vii in fiecare seara
clamand rastignirea
pana la capat a piramidei
cu varful in jos

sa vii asemeni cenzurii
peste omoplatul malformat de o aripa imaginara
intrebari /
raspunsuri n-au unde sa mai incapa
(vezi echilibrul precar
al piramidei cu varful in jos)

sa vii

acum nu exista -
doar "a fost" si "va fi" -
prezentul nu are
nici un punct de referinta tangibil

intepenit pe pragul dintre
(niciodata
intr-o zi oarecare
de septembrie paispe)
doar lumina alb-aurie
din spatele sternului
mai palpaie
din 24 in 24 de ore
sfidand aurora -
tacerea mea in Virtualia tacere aduce

sa vii

(si cate mai aveam de-nvatat,
Doamne al meu,
bunaoara
pana si cresterea ierbii
pentru pururi visata
rastignire a piramidei
cu varful in jos
dar toate finira,
Doamne al meu,
toate finira pe dos)

in Virtualia
ceea ce stiu
ceea ce fac
ceea ce simt
cand cu sternul ma tin
de firul de iarba
inseamna declin

mai bine tacerea
prin care cuvant
despre toate acestea
atat de putin

Doamne al meu,
spun propriei mele umbre
amin.