agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5112 .



Cântecul fetelor
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Veronica_Porumbacu ]

2003-07-22  |     |  Înscris în bibliotecă de Monica Mihaela Pop



O, fetelor, ne leagă anotimpul
iubirii noastre fragede dintâi.
Și cu nimica noi n-am face schimbul,
când pentru fiecare vine timpul
să spună unui om: "Rămâi!".

O, fetelor, de-l mângâiem pe față
și mâna-i trecem blând apoi prin păr,
atât l-am vrea tovarăș pentru viață,
cum vrem să fie veșnic dimineață
și adevăr.

O, fetelor, voi fetelor din lume,
pentru vecia primului fior
și pentru tot ce-aduce ea anume,
noi niciodată nu găsim un nume,
când ne e dor.

O, fetelor, curând la piept voi ține
comoara noastră. Orișicât de greu
ar fi să fie, lumea care vine
o făurim de astăzi pentru tine,
copilul meu.

Și dacă peste cea dintâi iubire
și-apleaca frunza plopul foșnitor,
măslinul ori mesteacănul subțire,
ne leagă la-nceput aceleași fire,
când ne e dor.

Dar nu-i același peste tot sfârșitul.
Când focul s-a stârnit ucigător
și mie-mi pleacă la război iubitul,
și-ecoul doar răspunde, nesfârșitul,
când îmi e dor.

Voi, fetelor, ce zvon aduce vântul?
Iubit era flăcăul coreean,
dar nu i-am mai găsit măcar mormântul
printre ruine ce-ngrozesc pamântul
din Phenian.

O, lumea de supt pleoape unde-i, unde?
Ce vânt te-a spulberat, pustiitor?
Unde-ai plecat, iubirea mea, răspunde?
Nici un cuvânt acolo nu pătrunde
și nici un dor?

Voi, florilor cu lujerul subțire,
surorilor cu mers unduitor,
daca ni-e dragă-ntâia tresărire,
noi vrem să și păstrăm acea iubire
și-același dor.

De peste mări, noi mâinile ne prindem
și-n orice grai pe lume ne legăm:
oriunde-am fi, de ucigașe grindeni,
viața, care crește pretutindeni,
s-o apărăm!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!