Strălucea nisipul stelar
în palmele mării,
învestit în zori
cu demnitate
de hlamidă regală.
Tălpile călcau
talazul curat.
Tandru striveam crabi
beți de lumină,
prinși
în pletele verzi
ale mării.
Între o respirație
și un vis,
mă jucam, sirenă cuminte,
ascunsă în unde
aromind a iubire.
Aruncam surâsuri
în sus,
explodau artificii
sub aripi pufoase
de păsări marine.
Se stingeau până jos,
răsăreau crini de mare
pe umeri,
albine albastre
se înecau în fântâni
de nectar.
La margini
de pajiști sărate
de scoici,
măslini ocroteau
săgeți între frunze,
prelins
sângele mării fierbea
ca vinul în cupe de jad.
Gustând,
mă doream lebădă neagră
mergând peste ape
pe vârfuri,
murind la apus
în pat de lumină,
tăiat între genele tale
de întâia stea
oglindită în valuri.
Nisipul,
curcubeu scufundat
înfășurându-mi
gleznele ude
în culori...