Nu te duce!
Acolo arde cauza lumii,
plecările sunt întotdeauna întoarceri:
acasă, în sine, la matcă, în neant,
îmi iau apărătoare de pleoape împotriva lupilor,
glonțul pe care-l scuipi înainte te va ajunge
întotdeauna din urmă,
nu vreau
să mai alerg în haită și nici să urlu la luna
de pe lumea cealaltă – cea presupusă,
totul se rezumă la false evadări circulare,
urăsc frigul, nu-mi place zăpada - e mult prea impersonală
miroase a tămâie în fața porților
zilei de mâine,
spirala - figură de stil rămasă stingheră în cutia Pandorei,
se plictisește teribil neavând cu cine să se împletească -
“jocuri și jucării pentru cei mai mici copii
(interzis celor sub 3 ani – conține piese care pot fi înghițite) ”.
Vezi, dacă n-ai fi ținut cu tot dinadinsul
să convingi zadarnic un birjar oarecare din Gara de Nord
de rotunjimea planetei,
glonțul ăla n-ar fi plecat niciodată,
ar fi ținut companie spiralei
s-ar fi întors cu sinele-n afară tot universul,
nu te duce!


16.02.2004