îmi pregăteam vitamina de seară mă gândeam la cineva
din altă galaxie
poate și-a plantat niște pomi fuctiferi poate au rodit
acolo în lumea sa e atâta căldură
atâta ciripit de păsărele diurne
atâta dragoste între stihii revoltătoare și liniște
poate își ia doza de calciu din coastele unei splendori permisive
poate e fericit
dar mâine
va ieși în scena interplanetară și va plânge
sau invers
pentru că așa este el
pentru că niciodată nu se poate ști
uite acum de exemplu mă strânge în pumn și mă tace
și mă adoarme acolo și mă ninge
cu vitamine imponderabile prin visătoare spații
și îmi doresc atât de mult să evadez cumva
să îl mângâi
dar mă trezesc
și mă văd cu mâinile atât de strâns legate
și atât de singură la poarta mănăstirii
și mă aud rugându-l să mă adoarmă iarăși
și aștept și număr până la șapte
de vineri până vineri
și nu observ că sâmbătă și duminică sunt zile de repaos
cu dreptate
în care se scrie o biblie lucidă


20.02.04