agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4119 .



Inimi manjite cu ciocolata
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nabser ]

2004-05-06  |     | 





Ti-ai prins fundite in par,
dintr-alea liliachii in forma de inimi care pulseaza,
si ai inceput sa le manjesti cu ciocolata,
uite,
acum au inceput sa se invarta ca niste moristi,
amestecandu-mi ineptiile in cap,
bulversandu-mi piticii,
o adunatura galagioasa de motive neintemeiate,
uite,
unul isi da pantalonasii jos si face semne obscene,
dar moristile tale se invart si mai repede,
curentul il spulbera pe demagog
iar tu te ridici in aer,
sfidand gravitatia camerei mele,
aleasa cu atentie,
pentru ca stiam ce naravuri ai.

Ti-ai prins moristile alea in par,
si te invarti in cercuri largi, manjindu-mi tablourile cu crema
imi scot degetele si dau dupa tine,
poate nimeresc partile lipsa si asa te cobor din nou
in bratele mele,
uite,
piticii confectioneaza plase de sarma,
nu-i las sa te prinda,
zborul tau poate fi plin de inspiratie, si in plus,
vreau sa te pastrez doar pentru mine,
uite,
acuma incerci sa-mi transmiti ceva,
dar gandurile mele au gust de budinca si de pamant mocirlos,
nu-ti mai vad mijlocul,
si rochia ta a prins mucegai,
poate au facut piticii mei ceva si acum te pierd,
imi scutur creierii pe podea si ii calc in picioare,
s-au dus naibii demagogii
cu formele lor de protest cu tot.

Ti-ai prins placute de lemn la picioare,
dintr-alea netede si verzi, smulse din maduva patului nostru,
si-ai inceput sa le agiti precum batistele primavara,
uite,
piticii mei traiesc si te alearga de-alungul coridoarelor,
eu tin cutitul in mana conform planului,
si ii urmez,
inca nu sunt sigur pe cine urasc mai mult,
umbra ta lunecoasa sau pasii mei imprimati pe asfalt,
uite,
alergi mai bine schiopatand,
daca in doua picioare aveam sanse sa te prindem,
acum macar ne-ai redus sansele la jumatate,
zambesti,
intonezi slagare cu un glas ragusit in ciuda vecinului meu indian,
care isi zdrobeste mantrele de peretii debaralei,
cersind indurare,
ai doar intentii patriotice astazi,
iar piticii mei se imbulzesc sa acopere
urmele pasilor tai inca umezi,
de mania sangelui meu pietrificat.

Ti-ai prins fundite in par si ti-ai luat zborul pe geam,
lasandu-mi
obligatia sa inlocuiesc aerul lipsa si
datoria de a potoli plansul piticilor mei
ramasi
cu inima zdrobita.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!