uneori privire aprinsă
lampa lui ardea nopților gravuri lumești
într-un loc unde ziarele erau de prisos
mișca ușor degetele despre natura umană
clipa de originalitate simțea nevoia crucii
ideile îndepărtau potirul de absolut
o durere cu alta înlocuind
ușa despărțitoare întotdeauna deschisă
cu o cheiță specială
se învârtea de două ori până la iubire
elibera prejudecățile între bine și rău
veneau îngeri bătrâni cu miros de pământ
pierduți cu fragmente dintr-un crucifix rupt
în meditație
nici unul dintre noi judecătorul...