Nu sunt nimic din ce-aș putea să fiu
Nu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă
Sunt doar un om care trăiește încă
Între iluzii, moarte și desfrâu

Sunt doar un evadat din închisoarea
Acelor gânduri care-ncet ucid
Ce a sărit o clipă peste zid
și s-a rănit căzând... din întâmplare

Ceva din el a mai rămas afară
Ceva din el a fost adus la loc
Și-a mai rămas o parte la mijloc
Și-a mai rămas o parte să îl doară

O parte ce-a fugit într-adevăr
Ca să iubească-n altă-nfățișare
Sub un alt nume, sub o altă zare
O altă jumătate dintr-un măr

Dintr-un alt pom, dintr-altă izgonire
dintr-un alt rai, cu-același Dumnezeu
Ce-și face, vezi, poveștile mereu
Cu vorbe dulci: pedeapsă și iubire

Sunt doar o parte spânzurată-n soare
În curtea unei negre închisori
Între minciuni, fantasme și orori
Ca o petală veștedă de floare

Sunt doar... o parte ce-a rămas afară
Să mai iubească, să mai moară iar
Visând la tine veșnic în zadar
Ca-ntr-o pedeapsă dulce și amară

Între iluzii, moarte și desfrâu
Sunt doar un om care trăiește încă
Nu sunt nici înger, nici copac, nici stâncă
Nu sunt nimic din ce-aș putea să fiu