poemul meu
nu are o mamă
în adevăratul
sens
al cuvântului
deși se laudă
mai mereu
cu un arbore
genealogic
iși flutură
zi și noapte
batistele albe
când adorm
pisicile negre
de prin vecini
se trezește
uneori
și face autoprtret
călătorilor
ready-made
for free
dar nu le oferă
nimănui
de frica
gloriei antume
nu-și aruncă
ochii
pe ziare
din plictiseală
refuză
să circule
cu autobuzul
și până acum
(n.r.- azi)
n-a vrut
să se sinucidă
doar s-a izbit
cu fruntea
de pereți
în câteva rânduri
de asemenea
din lipsă
de ocupație

(domnul, care între timp s-a prezentat ca fiind Franz Arthur, desigur fără vreun document oficial, se așează confortabil pe unul din fotoliile,aferente încăperii, acoperit cu o pătură vermillon, și începe să citească dintr-un ziar al cărui titlu, scris în wingdings,e indescifrabil și fredonează un cântecel șuierat)