agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2937 .



Tatăl meu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Jusqu A. Quand ]

2004-11-20  |     | 



tatăl meu lucra cu fierul cald pe scenele de dincolo de cuvinte
chiar și atunci când își târa picioarele prin grumazul morții
mai învia ca să facă operații pe cord deschis celor cărora cortinele vaste le luaseră lumina ochilor
sau celor mulți care umblau noaptea cu solzi de pește pe sub paturile copiilor

tatăl meu se trezea dimineața înainte să adoarmă
iar seara își primea puterile cele mai mari
atunci când visele transformau copii în eroi mitologici
el le presăra povești pe ochi pe buze pe obraji și în urechi
prin boxele inimii instalate undeva la capul paturilor adormite

tatăl meu luase într-o vreme și sabia ca să lupte cu diferiți comis-voiajori
care vindeau o gamă largă de privări de libertate
își transforma arma letală când în cuvinte când în imagini pe posturile naționale
a pierdut însa o luptă crâncenă cu șeful mare și a decis să-și pună restul vieților în slujba frumosului

tatăl meu purta perucă blondă pe scenă dar întotdeauna pantalonii lui de casă
purta barbă moale când se atingea de obrazul meu și avea mere pentru orice explicație
își construia teoriile pe zâmbete ținându-și studenții pe genunchi ca un părinte regăsit într-o casă de copii unde pruncii stăteau la rând pentru o îmbratisare

tatăl meu era frumos
îmi închipuiam nimfe dansând în jurul patului său când adormise ca un prunc
ghemuit în moartea finală cu pătura pe cap
și inima încă plină încă de viață și de noi
deși nu ne luasem rămas bun

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!