poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 894 .



versurile probează alte rochii
poezie [ Vizuală ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [andreighe ]

2004-11-24  |     | 



versurile probează alte rochii

ecranul aștepta loviturile succesive ale tastelor care scârțâiau
ca și ieri ca și mâine, însă nu-mi păsa, fumam rothmans ca și cum
aș fi dat foc unor tocuri cui
care fac conexiuni cu câteva stele, țigările fac legătura între diferite săruturi,
la fiecare fum exclus din roșiilenegrele branhii un fel de pește se decolorează
i se înmoaie solzii ca în acid,
la 22 fix voi începe să beau pahar după pahar,
până dimineața voi fi doar un altfel de poe în fața artei deschise pentru orice geneză

cuvântul inventat se fumează, se arde cu munții
prin gloatele revoluționare și tu stai liniștităpemal cu apa fluierându-ți printre degete
cântece de pahar, e deja 22 și din imaginația mea sar în brațele tale versurile
în rochii de seară, donnez moi ton coeur prin acest ecran
așa cum pescarulpește îți va smulge piciorul de pe suprafața apei în adâncuri

voi începe fix să beau, să fiu din nou fiara de 17 ani
beatăsprijinită de pereții vag(i)onului în românia,
o țigară proastă să mi se înfigă în buze, ca un toc cui pe care îmi plimb mâna
de la răsăritul la apusul tuturor artelor în genere,
să nu știu unde să cobor și să sar la 120 de km/h în căldările fierbinți dintre munții
tari ca niște sâni pe care i-am mângâiat câteva nopți la rând,
apoi mi-au lipsit atât de mult, încât i-am mângâiat din nou
cu ghearele alte nopți la rând

orice ai face donnez moi ton coeur dimineața
când rudele apropiate ale peștelui vor fi chemate in românia
să-și alimenteze sepr(m)anțele cu ultima mea înfățișare,
așa cum poeții amărâți își alimentează foile cu cerneală,
eu să întind mâna pe noptieră după o gură de vin roșu,

doar așa mi-aș putea reveni din BEÞIE, doar așa aș putea să ignor privirile bete
ale celor apropiați așteptând ultimele clipe ale lui poe într-un vast spital din românia,
totul să fie alb ca o foaie încă netăvălită de mâinile mele,
să revăd munții și mâinile tale mângâind raționamente absurde

așa cum strigă peisajul -viața nu se mai apropie de tine/ viața pur și simplu se desparte-
experimanțiile false încă se joacă valsuri de seară în creier versurile probează alte rochii

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!