" O, deșertăciune a deșertăciunilor,
zice Ecclesiastul, o deșertăciune a deșertăciunilor!
Totul este deșertăciune. "

Cu trupul meu firav scormoni-voi intr-o zi Lutul.
Căutare sunt și sete
și plâns cu sânge
în pustiu.

Apusul a înghețat de mii de ani
și ochii mei au înghițit culoarea
imensă și grea.
Idele lui Marte sunt aici,
pumnalele cântă,

...Totul este deșertăciune...

și trădat ca Iuda
mă zbat și urlu:
-Și Tu, Doamne? Și Tu?