poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 13890 .



Coșmar
poezie [ ]
„În Republica Moldova circa 260.000 de moldoveni nu recunosc limba română drept limba lor maternă”.(Din datele Departamentului de statistică)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [DABIJA_Nicolae ]

2004-12-15  |     |  Înscris în bibliotecă de Dumitru Cantea



În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân` și vara viscolește –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – românește.

I-a adus colo tătuca Þarul
și le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul –
cică e bocnă anul împrejur.

Și-au rămas: să crească urși în stână
și la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s „moldoveni”.

M-au cinstit cu țuică din licheni,
m-au servit cu colțunași din pește,
și mi se jurau că-s moldoveni,
doar că – nu pot să vorbească românește.

Și-amintiră, după lungi torturi, -
of, și eu mă bucuram ca prostul! –
numai colo niște-njurături
și-ncă un fragment din „Tatăl nostru”.

Și-am bocit cu ei la despărțire,
și mi-au dat și-un colte de mamut,
și le-am dat volumul meu subțire
pe care-l tot răsfoiau, pierdut...

Dar, de atunci, nu-n tundră, ci la noi
câte unu-aud cum se fălește:
- Sunt și eu tot moldovan, ca voi,
numai... c-am uitat „maldavenește”.

Și-i de râs povestea, și-i de plâns,
cum vreun tip stă chiar și-ți dovedește
că adevărații români îs
tocmai cei ce nu știu românește.

Se dezice, fiu al nimănui,
în discuții și – afișat – în presă,
de strămoșii și de limba lui,
Iar Moldova i-i – doar o adresă.

Că nu-s patriot mă dojenește
și-mi tot spune, cuvântând mereu,
el mai mult Moldova că-și iubește,
și mă-nvață cum s-o fac și eu.

...Lasă-mă, în graiu-mi, să bocesc
spicul sec, și de sub luturi ruda –
„moldoveanule”, cum zici să te numesc,
care limba ți-ai trădat, ca Iuda.

Nu te cred – cât fi-vai să cârtești,
că-astă țară cu-al ei sfânt temei
mult mai mult ca mine o iubești –
dacă silă ți-i de limba ei.

Dacă limba mamei ți-ai urât,
dar alt adevăr pe lume nu-i:
căci există un popor atât
cât mai e vorbită limba lui.

...În Taimâr, cu-o sanie cu reni –
colo pân` și vara viscolește –
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră – săracii! – românește.

Și-un coșmar visez – de-atunci – prin vremi,
mă trezesc și-mi zic: doamne ferește
de-o Moldovă doar din moldoveni
ce-au uitat, cu toții, românește.

1988

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!