agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3703 .



Interviu cu un puscarias: Bivolaru
presa [ ]
aparut in Jurnalul National

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Secret ]

2005-11-16  |     | 



Deputat la puscarie
de Tiberiu Lovin


REPORTAJ
De un an si opt luni, Gabriel Bivolaru imparte o celula cu peste 60 de detinuti la Penitenciarul Margineni. Din patul de acasa a ajuns intr-unul pentru copii, care-l obliga sa doarma cu picioarele iesite printre zabrele. In cele 20 de luni de puscarie, fostul deputat nu a acordat nici un interviu presei. Jurnalul National a obtinut acum unul in exclusivitate.

La fel de gras, cu parul mai scurt ca-n fotografia in care apare pe site-ul Camerei Deputatilor, Bivolaru ne-a povestit de sub doua paturi cum este viata din puscarie. El este beneficiarul celui de la "parter". Seful de la camera 57, poreclit "Gazaru", l-a repartizat la geam. Ferestrele sunt date permanent la o parte, pentru ca altfel s-ar sufoca restul colegilor de camera care nu au avut noroc sa fie cazati langa portita spre cer.

Exista un dezavantaj: frigul care musca din primii intalniti. In scurt timp se va da drumul si la caldura. Cam prin decembrie. Un miros greu te sufoca fara menajamente, de la intrarea in celula. Bivolaru s-a obisnuit, iar mai tot timpul este imbracat in trening gros, cu pantalonii bagati in ciorapi, si o vesta. Din cand in cand scoate dintr-un geamantan un dosar in care si-a strans documente. Ne vorbeste liber. Nu-l oprim prea des, cu toate ca multe intrebari zac fara raspuns si acum: cum a devenit proprietar la Rafo prin sora sa, unde a stat in zilele in care a fost cautat in toata tara etc. Gabriel Bivolaru a preferat sa vorbeasca doar despre viata in detentie, conditii, neajunsuri, familie si viitor. Discutia a continuat aproape o ora pe marginea patului, aflat la jumatate de metru de geam si la aproape doi metri de un WC infect, la care stau la rand 60 de detinuti. De Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril tot aici isi va sarbatori cei 38 de ani fostul parlamentar, care s-a mutat de la Camera Deputatilor intr-o alta camera. Mai mica.

Jurnalul National: Care a fost primul lucru pe care l-ati facut dupa ce ati ajuns la Penitenciarul Margineni?
Gabriel Bivolaru: Eram socat din arestul IGP si aceasta senzatie nu a disparut nici acum, dupa atatea luni. Am vazut care sunt conditiile jalnice de aici si am vrut sa vad ce drepturi am, asa ca am citit regulamentul si legea referitoare la detinuti. Oricum, eu consider ca, a trimite la inchisoare pe cineva, este cel mai mare rau pe care poti sa-l faci cuiva care nu este recidivist si nu este condamnat pentru fapte violente, de o gravitate extraordinara. De ce? Pentru ca sistemul penitenciar este unul diabolic. Vedeti si dumneavoastra ce dificultati aveti sa intrati, iar tot ce se intampla aici se petrece dupa o regie foarte bine pusa la punct. Este bataie de joc in general.

Un sistem diabolic


La ce va referiti?
Orice persoana sau organizatie care vrea sa vina la detinuti este anuntata din timp, are nevoie de aprobari etc. De fiecare data se facea curatenie, se varuia, se aranja... pentru a se scoate in relief o latura frumoasa. Se incearca in tot acest timp sa se dea o imagine de normalitate a ceea ce se intampla aici.

Sistemul oricum nu te ajuta cu nimic. Scopul pedepsei este reeducarea si reintegrarea individului in societate. Eu am ajuns aici de mai bine de un an si in toata aceasta perioada nu a existat nici un fel de activitate pe linia asta. Nu exista programe, nici consiliere care sa te indrume intr-o anumita directie. Spre exemplu, sunt doar doi psihologi la peste 1.500 de detinuti.

Ce-ati facut de cand ati ajuns aici?
In afara ca am citit regulamentul si legea, am vrut sa ies la munca din prima secunda. In felul asta se reduce din pedeapsa. Pentru mine ar fi foarte important, pentru ca automat as intra mai repede in Comisia de eliberare conditionata. Legea 23 prevede obligativitatea muncii, dar nu am fost lasat sa muncesc mai mult de cinci luni la legatoria de carti. La penitenciar sunt mai multe ordine care nu au nici o legatura cu legea in sine, sunt exact contrare. Asta pentru ca am avut curajul sa spun lucrurilor pe nume directorului Marcu (n.r. – de la penitenciar) si nu numai. Din acel moment am devenit o persoana nedorita.

Despre neajunsurile detentiei


RECLAMAGIU. Bivolaru, aratand raspunsul defavorabil la solicitarea sa de a fi scos la munca
Sa inteleg ca nu ati avut parte de tratamente preferentiale?
De aceea nici nu am acordat nici un interviu ziaristilor. Pana acum. S-au scris tot felul de articole fara sa fiu intrebat, iar presa mi-a fost in general ostila. Trebuie sa vii si sa vezi. Ceilalti ziaristi nu au intrat in camera, sa vada care este realitatea. Tocmai de aceea am acceptat sa discut despre conditiile in care sunt detinut. Este adevarat ca niciodata jurnalistii nu au fost dusi in camera, pentru ca intotdeauna s-a incercat sa se dea o latura pozitiva, chiar daca ea nu exista.

Cum v-ati adaptat? Ce drepturi spuneti ca v-au fost ingradite?
Citesc, scriu si incerc sa-mi obtin drepturile pe care le are fiecare detinut prin lege. Nu mananc aici, pentru ca mancarea este ca peste tot. Nu vedeti cum arata? Doar ce am de la pachet. Nu asta este insa problema, ci mentalitatile comuniste ale celor de aici. S-a schimbat cate ceva, dar oamenii au ramas aceiasi. Mi se restrang niste drepturi, nu numai mie, ci si celorlalti. Pot da un exemplu in ceea ce priveste medicamentatia banala, pentru care este o adevarata tevatura sa o obtii. Vreau sa fac cerere acasa sa-mi fie trimise medicamentele, iar ei imi spun ca-mi dau de la cabinet, dar aici nu exista ceea ce am nevoie. Nu se poate insa sa le primesc pe cele de acasa. Mi se spune ca mi se va face reteta, dar eu sunt bolnav acum. Revin asupra cererilor mele de a fi scos la lucru, la care am primit raspunsuri in bataie de joc, penibile, bazate pe ordine de la directie, care sunt neconstitutionale. De fapt, aici sunt oameni analfabeti, asa cum este seful reeducarii, care spune la mostra... "monstra". Cand i-am atras atentia, a incercat sa-mi faca rapoarte de incident.

Si de la directorul penitenciarului aveti astfel de reactii?
Am avut tot felul de discutii cu domnul Marcu, iar de aici mi s-au tras tot felul de sicane. El este extrem de orgolios si nu stiu ce are cu mine. Am avut discutii pri-vind respectarea regulamentelor si a legii, nu altceva. De aceea nu inteleg. Nu sunt obisnuiti ca sa citeasca cineva regulamentele, legile, sa stie ce are voie si ce nu sa faca. Din secunda in care mi-am solicitat drepturile au inceput problemele pentru mine. Conducerea m-ar strange de gat daca ar putea, asa de mult ma iubeste.
M-am invatat sa nu-mi mai fie frica de nimic, de aceea si vorbesc. Am trecut prin prea multe.

Banuiesc ca ati observat din prima zi aceste nedreptati...
Este crunt. Nu este apa, nu este caldura... Facem baie o data pe saptamana, cinci-zece minute, iar in timpul zilei avem cam trei ore. Din punct de vedere al igienei, este strigator la cer. Multi s-au imbolnavit din aceasta cauza. Eu am scapat pentru ca am preintampinat astfel de situatie.

Cu detinutii ati avut probleme?
Sunt multi care nu stiu ce am facut in cei patru ani de mandat. Mi-au reprosat modificarea Codului Penal, ca ar fi o opera a mea, cu toate ca nu am avut nici o contributie. Multa lume e rautacioasa, iar oamenii de aici au un alt ritm, informatiile circula destul de greu. Aici traiesti in cu totul alta lume, rupt de societate, de familie.

Va viziteaza cineva?
Pe mine ma viziteaza cei din familie, mai putin copilul, pentru ca nu are ce vedea aici. Sora mea mai vine.... Este oricum extrem de dificil sa tin legatura cu prietenii si cu rudele.

Se spune in Ordonanta 56 ca sunt confidentiale discutiile telefonice, dar agentii stau langa noi, ne iau numerele de telefon sa vada unde sunam. Este ilegal ceea ce fac angajatii penitenciarului. Confidential nu inseamna acelasi lucru aici, unde diferite personaje interpreteaza, iar eu trebuie sa dau numerele de la prietena mea, de la familia mea s.a.m.d.

Gabriel Bivolaru se leapada de partid


CLUB. In timpul liber, deputatul vine in sala de sport care este si biblioteca
Mai tineti legatura cu cei din partid? Cu Iacobov ati mai vorbit?
A mai fost un moment in 1997 cand s-a dezis lumea de mine. Prietenii au ramas aceiasi. Nu am mai discutat cu nimeni din partid. Nici nu au posibilitati, nu-mi doresc si nici nu vreau sa-i vad. Nu cred ca este momentul si nici cazul. Ce-am avea de discutat? Nu am fost prieteni cu cei din PSD, am fost doar colegi. Iar pe Iacobov il cunosc asa, de membru de partid, l-am vazut la intalnirile noastre.

De fratele yoghin...
Nu sunt frate cu Gregorian Bivolaru de la MISA. Nu are nici o legatura cu realitatea. A fost o alta inventie. Probabil se vinde bine.

Cum v-a schimbat detentia?
Asa cum schimba pe toata lumea: m-a inrait! Un lucru care m-a inrait cel mai tare in penitenciar a fost cand a murit mama mea, la 27 aprilie. Am facut prin avocatii mei o cerere de cinci zile sa particip la inmormantare. Mi-a fost respinsa, bineinteles, cu un raspuns in batjocura. Cica nu as indeplini conditiile legale si este invocat un text care nu are nici o legatura.

Pentru asta i-am facut plangere penala domnului Stanisoru, fostul sef al Administratiei Nationale a Penitenciarelor pentru ingradirea unor drepturi. Nu am primit insa nici un raspuns de la Parchetul General. Nu a facut altceva decat sa ma inraiasca si sa vad ca practic aici intalnim o copie fidela a societatii, numai ca se intampla mai rapid la noi. Aici apar lucruri care se intampla poate in luni sau ani daca esti afara.

Ce veti face dupa iesirea din penitenciar?
Probabil am sa ma ins-criu intr-o organizatie neguvernamentala, care se ocupa de apararea drepturilor omului. Nu vreau sa mai aud de politica! Abia astept sa ma eliberez si sa intru in normal.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!