poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2434 .



Viața mea zbuciumată și adevărată, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (V)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [teotim ]

2010-03-09  |     | 



Într-o vară, eram la munte și au apărut niște haite de lupi, cum nici bătrânii nu mai pomeniseră. Domnule, aproape că au mâncat toți câinii cei buni, dar ce să mai vorbesc despre oi, capre sau vaci, nici nu le știu numărul câte au mâncat acești lupi! Lupii aveau năravul că nu mâncau un animal, cât le trebuia să se sature și apoi să plece, ci își băteau joc de animale, doar le prindeau de gât și le omorau. Dacă găseau o sută de oi, pe toate le omorau. În schimb, mâncau doar una.
Un cetățean, săracul de el, avea cinci iepe și doi cai. Pe câteșișapte i-au omorât lupii. Când se scoală dimineața, găsește toate vitele moarte, mușcate doar de gât. Doar dintr-un cal au mâncat ceva. Să înnebunească săracul de om!
Într-o seară am uitat să legăm măgarul lângă stână. Dimineața căutăm măgarul și măgarul nu-i nicăieri. Când să dăm drumul oilor la păscut, am găsit măgarul mort, o parte din el era mâncat, iar restul îngropat în pământ. Cine credeți că l-a mâncat? Ursul! Doar picioarele nu a putut să le acopere, se vedeau patru picioare afară.
Odată, iarna, eram pe lângă regiunea Tesalonicului. Era acolo o lupărie de te prindea groaza! Într-o seară, la o turmă de oi și vreo treizeci de cai eram trei persoane, eu și cu încă un băiat aveam pe atunci etatea de douăzeci de ani, iar celălalt era un bătrân la vreo șaizeci de ani. Nu prea aveam de ale gurii și îi spunem bătrânului: „Ești capabil să ai grijă de oi și de cai ca să mergem noi la magazin, în comună, să luăm ceva de mâncare? ” „Da”, răspunde bătrânul, „nu aveți nici o grijă, duceți-vă!” Am plecat așadar. Când ne apropiem de magazin auzim câinii cum latră, țipă, urlă, dar vocea bătrânului nu se aude deloc. Ne-am grăbit să luăm ce ne-a trebuit și am plecat în fugă, că nu știam ce s-a întâmplat.
Când ne-am apropiat, ne iese înainte bătrânul văitându-se. „Ce-i, domnule, ce s-a întâmplat?”, îl întrebăm. „Au dărâmat lupii caii!” „Cum se poate una ca asta? Dar tu ce ai făcut?” Noi am crezut că glumește. Câinii lătrau mai încolo la lupi, dar haita de lupi nu se mișca din loc. Iau toporul în mână și mă duc spre câini, când dau peste o iapă de vreo trei ani mâncată de lupi. Era mâncată doar la pulpe și era încă vie, nu murise. Mă duc atunci direct unde lătrau câinii. Era o pădurice foarte deasă. M-am apropiat cam la vreo doi metri și când au început lupii să scrâșnească din dinți, ieșea foc din gura lor. Câinii lătrau, dar în urma mea, nu aveau curajul să treacă înaintea mea. Au luat frică, fiindcă s-au luptat cu lupii, dar lupii erau mulți și câinii nu au avut pe nimeni să-i încurajeze. Căci bătrânul, fricos, nu s-a mișcat nici un metru de la foc.
Dar eu, când am văzut că lupii nu se mișcă și scrâșnesc din gură, m-am dus înapoi la foc, am luat un tăciune aprins și m-am apropiat cam la vreun metru de păduricea cu lupi. Am aruncat tăciunele pe ei și s-a făcut flacără mare și așa s-au speriat lupii. Au plecat nevăzuți cu câinii după ei și s-au depărtat mult, așa am scăpat de ei. Deci om la șaizeci de ani, fără nici un curaj! I-am spus bătrânului: „Bine, măi, omule, de ce n-ai spus că ești așa de fricos, că nu plecam! Aici, pe șesul ăsta, nici un miel nu poate să-mi mănânce mie lupul, darămite calul!”
Într-o vară pe-nserate am coborât de la munte la câmp și acolo erau lupi mulți și cei mai răi lupi, lupi de baltă. Prima seară am dormit liniștiți. Oile mâncate bine. Lumea secerase câmpul și era iarbă multă. Asta pentru că lupii nu ne-au luat de veste, n-au știut de noi, dar a doua seară, mamă, ce-am pățit! Eram și atenți, că îmi spusese cineva că aici sunt niște lupi fără frică. Doamne, pe la ora zece noaptea, când se repede o ceată de lupi, cinci oi au răpit deodată. Patru dintre ele le-am scos din gura lupilor, dar pe una nu am putut s-o scap. Au apucat-o patru lupi și o duceau într-o fugă, cred că aveau peste cincizeci de kilometri pe oră! Aveam atunci și câini buni, dar lupii de baltă sunt periculoși.
A doua seară iar vin lupii. Eu între timp l-am chemat pe un văr de-al meu ca să stăm unul pe o parte și altul pe cealaltă parte a turmei. Nu am dormit deloc, am stat cu ciomegele în mână și atunci lupii au plecat cam la vreo doi kilometri, la altă stână. Auzeam cum țipă și urlă ciobanul ăla, dar nu știu câte i-or fi mâncat. De atunci lupii nu au mai venit. Am stat acolo o lună, dar lupi nu am mai văzut.
Odată, iarna, eram cu oile pe un deal și aveam un câine... mergea călare pe lup! Era ceasul două după masă, o zi frumoasă, oile pășteau., când câinele a început să mârâie. Eu m-am sesizat imediat. Aud niște câini lătrând. Un lup cu un ied în gură venea de după deal și șase câini după el. Lupul mergea lento, fără teamă, dar câinele meu, când a văzut lupul, „Ham!”a făcut o dată, nu lătra a doua oară până ce nu punea gura pe lup. Lupul, când a auzit vocea câinelui, a lăsat iedul jos, l-a apucat bine și a luat-o la fugă, dar câinele l-a ajuns din urmă și călare pe el! Eu eram vizavi și am observat toată scena. Când câinele a sărit pe lup, acesta a lăsat iedul jos și a fugit. Câinele, după el, nu-l slăbea deloc! Se întoarce lupul înapoi unde a lăsat iedul și iarăși l-a luat în gură. Câinele, iar pe el! Atunci m-am dus eu și am luat iedul, bineînțeles mort, dar câinele s-a dus mai departe luptându-se cu lupul. Nu i-am mai văzut, dar îmi spunea un băiat de vreo cincisprezece ani că aproape de el a văzut cum câinele îl sugruma pe lup. Lupul a rămas mort, iar câinele l-a lăsat și a s-a dus. După o jumătate de oră s-a sculat lupul și a plecat. „Bine, măi, băiete, de ce nu i-ai dat cu toporul în cap să-l omori?” „Mi-a fost frică să mă duc lângă lup!” Deci iedul l-am jupuit, i-am luat pielea și carnea i-am dat-o câinelui. Dar cei șase câini care veneau după lup așa de proști erau, că și lupul îi cunoștea și mergea lento.
Tot acolo, într-o seară, eram tot cu câinele ăsta, eu singur. Aveam și vreo douăzeci de capre între oi, dar caprele săreau gardul și dormeau afară. Doamne, când se repede un grup de lupi pe capre! Câinele se lupta cu unii lupi, dar alții mi-au luat o capră. Strig eu tare la câine, îi lasă câinele pe lupii ăia cu care se lupta, vine imediat și se repede și scoate din gura lupilor capra, însă deja moartă. După aceea s-au liniștit lucrurile. Când mă uit la câine: murdar, tăvălit, așa murdar cum era l-am apucat și l-am sărutat de mai multe ori. Ce putea să facă săracul de câine, o stână de lupi erau! Era și timp ploios, beznă de întuneric.
Tot iarna, într-o zi, tovarășul meu s-a dus cu oile la păscut și am rămas singur la stână. Aveam și vreo douăzeci de cai și catâri, mai mult catâri. Eu țesălam un cal, când văd la vreo cincizeci de metri un lup cât un cal de mare. Întâi am zis că-i cal, dar pe urmă am văzut că se întoarce cu totul fără să strâmbe gâtul. Căci lupul nu se întoarce ca un câine, ci cu tot corpul. Atunci nu mai aveam cu mine câinele ăsta tare, luptător. Aveam la stână un cățel cam de vreo șase luni, dar mărișor. Mă duc eu direct la lup. Cățelul, când a văzut lupul, drept la el s-a dus: „Ham, ham ham!” după lup. Nu-l lăsa în pace deloc. Cât de mărișor era el, abia semăna cu capul lupului. Când m-am apropiat deci de lup, s-a întors spre mine să mă mănânce. Câinele bun era cu oile la păscut și atunci m-am întors înapoi. Când mă uit mai încolo, ce să vezi? O lupoaică cu încă câțiva lupi se împerecheau. La împerehere, lupul se dă la om. Așa lup mare, am îmbătrânit dar n-am mai văzut.
Noi țineam noaptea caii închiși în țarc. O lupoaică venea noaptea, intra în țarc și mânca balegă de cal, dar un cal armăsar a lovit-o cu copita în cap și lupoaica a murit. Dimineața, când să dăm drumul oilor la păscut, am găsit lupoaica moartă. Săraca lupoaică! Ne-a părut rău de ea că avea ugerul mare și i-au rămas puii în vizuină. Cine știe, or fi murit de foame.
Într-o zi de vară, cam prin luna mai, pe muntele din comuna Deniscu ne-am înțeles cu mai mulți ciobani să punem cășeria la un loc. Era nevoie de cel puțin patru mii de oi, că negustorului care cumpăra de la noi îi trebuia lapte mult. Și am amestecat oile noastre sterpe, cam la vreo patru sute, cu oile altuia, cam la vreo trei sute de capete, ca să facem o turmă cu doi ciobani pe lângă ea, căci dacă ar fi fost separate, trebuiau patru ciobani. Dar când să numărăm oile tovarășului nostru, lipseau patruzeci de oi. „Dar ce s-a întâmplat cu oile?”, îl întrebăm noi. „Le-a mâncat lupul. Și să vedeți în seara asta cum vine lupul și mănâncă oaia.” Și acum, domnule, atâtea oi mâncate de lup, nu ne venea să credem! Dar la urma urmei era de înțeles, că avea un câine prost de nu făcea două parale. Și iarăși spune tovarășul: „Să vedeți că în fiecare seară vin lupii!”
În prima seară am stat câteșidoi de veghe, când pe la ora unu noaptea vin doi lupi. Întâi au început să urle: „U,u,u!”, după aceea au venit drept spre oi. Dar eu aveam un câine care dărâma lupul. O dată se repede câinele pe lupi și noi după ei! Mă uitam cum se lupta câinele cu cei doi lupi și îi mușca de pulpă. Bineînțeles, eram și noi care îl încurajam. Dacă câinele este singur, lupii îl omoară. De atunci, acești lupi n-au mai dat pe la noi. Fugeau numai când auzeau vocea câinelui meu în depărtări...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!