agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2096 .



„Doi tineri, morți într-un accident în Gilău...”
proză [ ]
Ar fi trebuit să fie cea mai minunată zi din viața ei.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [thedream ]

2010-04-22  |     | 



Se trezi devreme, defapt nici nu era sigură că dormise. Imposibil! Cum putea să doarmă când el, după doi lungi ani, era din nou atât de aproape? Dacă se concentra din toate puterile la parfumul pe care mintea ei îl reproducea oricând cu cea mai mare fidelitate, era în stare să jure că-l și simțea intrând pe ușă.
21.04.2010 – data era întipărită cu litere vulcanice în sufletul ei, o visa noaptea și ziua, o desena absentă pe colțurile cursurilor, o cânta fericită înainte de a adormi. Era ziua în care el se întorcea acasă.
Doi ani în Italia, munciți doar Dumnezeu știe pe unde, răbdând jigniri și îndurând lipsuri inimaginabile, acesta era darul lui. Hotărâseră, neoficial, să se căsătorească înainte ca el să plece prima dată, avea pe atunci douăzeci și doi de ani, ea douăzeci. În acel moment se cunoșteau de trei ani și locuiau împreună de doi, tineri, îndrăgostiți până mai sus de urechi și optimiști incorigibili. Se potriveau atât de bine încât asta o speria uneori, se pălmuia mental pentru gândurile negre și se concentra asupra planului. Planul era așa: se vor căsători, desigur, și vor ridica o casă și o familie, nici unul nu dorea mai mult. Pentru bani plecase, pentru a-și ajuta familia și pentru a-i putea oferi ei viața pe care și-o dorea. „Vezi!” îi strigase odată când, într-un scurt concediu de sărbători, el se repezise s-o vadă. „...Asta mă sperie, tu!” o privise blând, clipind rar și-i zâmbise. Pentru el era perfect normal să facă orice pentru ea, pentru ei. De unde atâta maturitate? Doar nu era decât cu doi ani mai mare? Deja un bărbat adevărat, gândi și se ridică sprintenă din pat cântând de fericire.
- Aaaah!
Oglinda de la baie o sperie de-a binelea, noaptea gri (pentru că nu fusese nici albă, nici neagră) lăsase șanțuri nedorite pe chipul ei. Se încruntă și se hotărî să scurteze dușul pentru a se putea ocupa de cearcăne. El nu trebuia s-o vadă altfel decât perfectă, nu în acea zi oricum.
Abia ieșită din baie, se împiedică de prosop până la telefon. El!
- Cristi! Unde ești? Ești aproape? Doamne, nu sunt gata...
Era aproape, dar mai avea vreo două ore să se pregătească, să-i prepare micul dejun preferat, să-l aștepte, să-l aștepte, să-l aștepte…
De mică știuse că nu-i place să gătească, în adolescență ocolise cu mare artă orice fel de activitate bucătăricească, asta până îl întâlnise pe Cristi. Până când descoperise că era în stare de orice doar pentru a-l vedea zâmbind, doar pentru a-i surprinde ochii luminându-se. Dacă pentru asta trebuia să gătească, era un preț mic. Orice preț era mic în comparație cu el.
Între timp își aplică machiajul, atentă să nu fie prea strident, dar să ascundă semnele nopții precedente, uită de ea. Nu-i venea să creadă cât noroc! Câtă șansă avusese să-l întâlnească, s-o iubească, să fie împreună. Acum toate erau posibile, ba mai mult de atât, toate aveau să se întâmple în viitorul apropiat: nunta, casa, copiii… zâmbi fericită.
Machiajul luă mai mult timp decât crezuse, când se întoarse în bucătărie cafeaua o aștepta aburind, mâncarea nu trebuia decât scoasă din cuptor. Totul era perfect, exact așa cum trebuia să fie.
- Să ai grijă. Să ai grijă! Să ai grijă…
Îi spusese de atâtea ori…

Telefonul o trezi din visare.

- Domnișoara Costescu? Întrebă o voce de bărbat, după ton își putea da seama că omul făcea ceva ce nu-i plăcea.
- Da…, zâmbi știind că nu va mai fi “domnișoara Costescu” multă vreme.
- Agent Tudor la telefon, sun pentru…, domnul… Roman Cristian. Îl cunoașteți?
- Ãăă…
- Am găsit numărul din telefonul dânsului, sunteți ultima cu care a vorbit.
- Despre ce…
- Domnișoară, îmi puteți spune care este legătura dumneavoastră cu domnul Roman?
Crina alunecă în scaun.
- Sunt logodnica lui, răspunse fără să gândească.
- Îmi pare rău să vă informez că…, omul își drese glasul și vocea i se răci brusc, ca și cum ar fi recitat o poezie învățată pe dinafară, că domnu’ Roman a murit azi dimineață într-un accident pe DN 60, la intrarea în comuna Gilău, mașina în care se afla s-a izbit de un cap de pod…
- Vă bateți joc de mine? E o glumă? Raul, tu ești?
Doamne, te rog, să fie o glumă…, te rog!



Păcat.
D-zeu să-i odihnească în pace
Sincere condoleanțe familiei și celor care l-au iubit
prezent la accident
a| 22 Apr 2010 | 17:38
prezent la locul accidentului
a | 22 Apr 2010 | 17:37
am fost primul care a ajuns la locul accidentului, trăiau toți, pe cel din spate eu l-am scos din mașinș dar, dacă smurdul a venit abia după 25 min e logic că nu au supraviețuit..........românia
D-zeu sa le pazezasca sufletele:( | 22 Apr 2010 | 08:40
..nu cunosc șoferul, dar e logic că nu avea cum să nu fie un șofer bun odată ce a venit din Italia,,,și doar în Gilău a avut loc accidentu, gandiți logic și nu mai judecați așa în gol, sunt familii îndurerate..băiatul din dreapta, 24 de ani, era un băiat deosebit, avea o relație de câțiva ani, stabilă, își ajuta familia cu tot ce putea, era plin de viață și tot timpu’ te puteai baza pe el, toți suntem îndurerați care îl cunoaștem, a mai plecat un suflet nevinovat ceea ce ne dă de gândit, D-zeu ne dă un semnal de alarmă pt. cei ce am rămas,,,
fara permis!!!!!
e| 21 Apr 2010 | 13:48
io aș da o lege care șofer o făcut un accident și o omorât un om și șoferu’ o scăpat io i-aș lua permisu’ de tot nu i-aș mai lăsa pe criminalii aștia la volan!!!!!!!!!!!!!
asta e
e | 21 Apr 2010 | 12:18
Măcar e bine că n-au omorât alți participanți la trafic care circulau regulamentar, cum se întâmplă de obicei!


N.A.- Dumnezeu să-i aibă în paza lui și să le dea forță familiilor atât de greu încercate. Textul e doar un modest omagiu, o strângere de mână, o bătaie de inimă… toate acele lucruri pe care ei nu le vor mai avea niciodată.

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!